Acasa » Boli-solutii-terapeutice » Patologie-tratata » Boli-cerebrovasculare » Cavernomul-cerebral

Cavernomul cerebral

Servicii Dr. Dan Martin

Luni - Vineri
09:00 - 20:00

021 9268

CAVERNOMUL

IN ACEASTA PAGINA

CE ESTE CAVERNOMUL?

Este o colectie de mici vase sanghine localizate la nivelul sistemului nervos central cu structura destinsa si neregulata. Vasele capilare de la nivelul cavernomului au perete mai subtire, elasticitate scazuta si tendinta la rupere comporativ cu vasele normale.

Cavernoamele pot avea orice localizare, insa devin simptomatice atunci cand sunt localizate la nivelul creierului sau maduvei spinarii.

Aproximativ 25% din pacientii care au aceste leziuni nu prezinta simptome pe parcursul vietii, restul pot avea simptomatologie semnificativa cum ar fi – crize epileptice (cel mai frecvent), cefalee, deficite motorii, tulburari de vedere si auz si, nu in ultimul rand, sangerare la nivelul creierului (hemoragie intracerebrala).


CAUZELE APARITIEI CAVERNOAMELOR

Aceste leziuni pot aparea in cadrul unor boli familiale (genetice, sunt caracterizate prin leziuni multiple) ori sporadic.


SIMPTOME

  • Crize epileptice: 60%
  • Slabiciune musculara la nivelul hemicorpului contralateral raportat la localizarea leziuni
  • Hemoragie: 20% (riscul de sangerare este de 2.6-3.1 /an)
  • Hidrocefalie


DIAGNOSTIC

  • Computer tomograful (CT): nu este foarte sensibil pentru diagnosticarea acestor leziunilor de mici dimensiuni/ chiar care au sangerat.

In cazul diagnosticului prezumtiv de cavernom, pe examinarea CT se impune a se face diferenta de tumorile de grad mic, eventuale hemoragii sau granuloame.

  • Rezonanta magnetica nucleara (IRM) cerebrala, spre deosebire de CT, este o investigatie neiradianta, utilizand unde radio si un puternic camp magnetic pentru a reda imagini detaliate ale creierului.

Este cel mai sensibil test pentru diagnosticarea cavernoamelor, iar in cazul existentei unei hemoragii anterioare, aspectul este de “Popcorn”.

  • Istoricul familial: este un factor de risc important, in special daca exista rude de gradul I/mai mult de un membrul al familiei care este diagnosticat cu cavernom.


EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

Riscul de sangerare este de 2.6-3.1 /an, acesta nefiind corelat cu dimensiunea cavernomului.

In ceea ce priveste sarcina si nasterea, nu exista date care sa sustina ca acestia sunt factori de risc pentru sangerare.

Atunci cand un cavernom poate fi rezecat complet riscul de reaparitie /hemoragie este in esenta permanent eliminat.

In cazul pacientilor cu aceste leziuni si care opteaza pentru tratament chirurgical, acestia trebuie sa fie constienti de posibilitatea de agravare neurologica postoperatorie care poate sa fie permanenta sau tranzitorie.

Anumiti pacienti care au aceste cavernoame nu vor sti niciodata ca au aceasta boala deoarece nu vor avea simptomatologie. Prognosticul este individualizat pentru fiecare pacient, intrucat localizarea si numarul leziunilor determina severitatea bolii. Cavernoamele pot fi fatale atunci cand determina hemoragie intracerebrala severa.


TRATAMENT

TRATAMENT NON-CHIRURGICAL

Cavernoamele diagnosticate incidental si care nu determina simptome sunt tratate conservator (abtinere de la orice gest terapeutic) si evaluat imagistic pentru o perioada de 2-3 ani, existand si varianta rezectiei chirugicale in cazul unei leziuni unice si acesibile.

Leziunile localizate:

  • Trunchiului cerebral si care nu au sangerat – NU se opereaza.
  • Maduva spinarii – s nt manageriate in acelasi mod ca si cele situate la nivelul trunchiului spinal.
  • La nivelul cailor optice – impun in aceasta situatie decomprimarea acestor.

RADIOCHIRURGIA STEREOTACTICA

Cateva studii necontrolate au aratat o posibila reducere a ratei de recurenta a hemoragiei in cazul cavernoamelor, insa reactiile adverse ale acestei optiuni terapeutice au fost semnificative.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Crizele sunt, in mod obisnuit, tratate cu antiepileptice, iar in cazul in care sunt refractare la tratament sau exista hemoragie intracerebrala recurenta la nivelul creierului, rezectia chirurgicala a leziunilor abordabile prin tehnici microchirurgicale este uneori necesara.